miercuri, 20 mai 2020
Paşi către tine însuţi - Maria Timuc: Ce i-a spus Dumnezeu trandafirului și l-a ajutat s...
Paşi către tine însuţi - Maria Timuc: Ce i-a spus Dumnezeu trandafirului și l-a ajutat s...: Ce i-a spus Dumnezeu trandafirului și l-a ajutat să înflorească? ” Acel lucru pe care l-a spus Dumnezeu trandafirul...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
În ultima vreme am început să cad mai des în mine însumi. Acum nu mă mai grăbesc să mă ridic după ce cad în tăcere, împiedicându-mă de vreun cuvânt mai colțuros. Mersul îmi este mai încet, însă și lumea a devenit mult mai mică. Mi-s bucuriile mai line, dar mult mai adânci, atât de adânci încât îmi amintesc de infinitul care se întrevede uneori printre gânduri. Auzul devine mai slab, dar n-aveți idee cât de bine se aude acum tăcerea! Nu mă mai bucură cine știe ce gustul bucatelor, dar savoarea gândurilor bune devine noua copilărie. Când eram mai tânăr, dansul era un pretext să cunosc mai îndeaproape pe cineva, acum dansez doar ca să-mi desfășor sufletul, să-l trimit în toate zările și prin toate cerurile bucuriei, fără să mă mai gândesc la ce va urma după ce cântecul se va sfârși.
Ascult tăcerea și dansez!
Practica iubirii
BY CRISTIAN ŢURCANU ON 3 MAI 2020 IN ARTA DE A TRAI
Cu aproximativ 7-8 ani în urmă inițiasem un proiect intitulat „Faptele iubirii”. Prin acest proiect vă invitam să trăiți iubirea în mod conștient și să vă asumați ca timp de o zi pe săptămână să rămâneți în iubire orice vi s-ar petrece, să răspundeți cu iubire și să dăruiți iubire întreaga zi, idiferent de ceea ce vă era dat să trăiți.
Străduindu-te să răspunzi cu iubire, să rămâi în iubire chiar și atunci când ți se petrec lucruri grele și nedrepte este calea de a-ți cunoaște sufletul în profunzime, de a învăța să iubești în mod conștient, să iubești necondiționat, să iubești cu adevărat, să iubești cu putere și, mai ales, să obții o viziune mult mai adâncă și mai înaltă asupra vieții, să te ridici deasupra lumii. Iubind conștient, răspunzând cu iubire chiar și atunci când în mod normal am fi îndreptățiți să fim violenți fizic sau verbal sau să fim nepăsători este calea de a te cunoaște pe tine însuți și de a te autodepăși cu pași uriași. Este o cale abruptă, care aduce roade într-un timp scurt.
Dăruiește iubire la modul concret în mediul și anturajul în care te afli. Privește cu iubire tot ceea ce te înconjoară. Crezi în puterea iubirii de a transforma și înfrumuseța totul, chiar și atunci când pare a fi ceva imposibil de realizat. Renunță la a judeca și a critica, renunță la reproșuri și învinovățire măcar o zi pe săptămână. Manifestă-te cu generozitate, cu bunătate, cu înțelegere, cu sacrificiu de sine, cu eleganță, cu rafinament în tot ceea ce faci măcar o zi pe săptămână. Fii atât de bun încât, măcar o zi pe săptămână, să pui mai presus de tine binele celorlalți.
Nu ne costă nimic, nu ne trebuie avize sau cine știe ce autorizații pentru a exprima iubirea! Este necesară doar o atitudine interioară bazată pe suflet, pe iubire, pe compasiune, pe înțelegere și pe respect reciproc, pe omenie, pe ceea ce avem mai înalt și uman în noi pentru a practica iubirea.
Concret, vă propun ca măcar în fiecare duminică să fim mult mai atenți în exprimarea iubirii, să fim darnici în gesturi de tandrețe, în cuvinte frumoase, în fapte pline de iubire. Măcar duminica să dăruim celorlalți mai multă înțelegere, să evităm orice supărare, orice cuvânt urât, orice reproș. În această zi a iubirii să urmărim să iertăm și să cerem iertare.
Și mai concret, vă propun să vă cumpărați un caiet și în fiecare duminică să scrieți în el o declarație de dragoste pentru un om pe care îl iubiți sau pentru Dumnezeu. Dacă în vreo duminică nu simțiți să scrieți nimic, nu aveți nici un cuvânt este suficient să scrieți doar „te iubesc!”, să desenați o inimă sau să vărsați o lacrimă și să semnați sub ea. Chiar este un exercițiu foarte valoros să scrieți aceste declarații de iubire. Spuneți părinților, fraților, surorilor, prietenilor că îi iubiți. Facem prea rar acest lucru!
Haideți să facem ca măcar o zi pe săptămână să devină ziua iubirii, ziua iertării, ziua în care să ne îmbrăcăm în iubire, să spunem cuvinte de dragoste, să facem gesturi de tandrețe, să fim cu adevărat iubitori, buni și frumoși! Să trecem la fapte!
Iubind natura
BY CRISTIAN ŢURCANU ON 28 APRILIE 2020 IN ARTA DE A TRAI
Una dintre cele mai bune modalități de însănătoșire a sufletului și chiar a trupului este să iubim natura. Dacă ajungem să ne îndrăgostim de o pădure, de un deal, de un munte, de un râu, de norii de pe cer, de un copac, de orice parte a naturii sau de întreaga natură, vom avea parte de un răspuns toatal neașteptat, ne vom da seama ca suntem la rândul nostru iubiți. Iubind natura, petrecând timp cu natura, privind Cerul, mergând desculți prin iarbă, admirând un copac sau chiar îmbrățișându-l vei ajunge să te iubești din ce în ce mai mult pe tine însuți. Și câtă mângâiere în pacea care te cuprinde când îmbrățișezi cerul sau un copac înflorit cu sufletul tău îndrăgostit și expansionat!
Iubind natura, învățăm să iubim necondiționat! De la natură nu avem așteptări, o iubim tot timpul, si vara și toamna și primăvara și iarna, și când este senin și când plouă. Iubim natura așa cum este! Și tot așa este necesar să iubim și omul, să-l iubim așa cum este, fără așteptări și fără atașamente.
Nu iubiți natura petrecând timp în natură, ci petrecând timp CU natura! Îndrăzniți și lăsați sufletul să privească natura, să-i vorbească și dacă veți avea șansa să se îndrăgostească veți deveni, cu siguranță, foarte fericiți!
Un om realizat
BY CRISTIAN ŢURCANU ON 20 APRILIE 2020 IN ARTA DE A TRAI
Realizarea ca om este dată de o stare de împlinire profundă, totală sau, cel puțin, foarte intensă. Majoritatea asociem intensitatea stării de împlinire cu realizarea a ceva măreț, când de fapt măreția constă tocmai în a fi capabil să trăiești o stare de împlinire cât mai intensă, realizând cele mai banale acțiuni.
Mulți dintre noi considerăm că un om este realizat dacă bifează câteva dintre lucrurile așa-zise fundamentale în viață: un serviciu bun, o familie, o casă, lucruri de valoare. Totuși, aceste valori care se transmit în mod tradițional de la o generație la alta nu mai sunt, cu adevărat, criterii care să evalueze starea de om realizat în viață.
Realizarea o obții atunci când poți să fii fericit prin tine însuți sau atunci când ai ajuns în stare să te bucuri de cele mai mărunte lucruri. Este bine ca visurile noastre să fie mărețe, dar totodată să fim capabili să ne bucurăm de lucrurile mărunte de zi cu zi.
Adevărata realizare ca om, survine atunci când suntem capabili să alchimizăm trările negative, atât ale noastre cât și ale celor din jur.
Ești un om realizat atunci când poți să iubești tot ceea ce te înconjoară și nu atunci când ai transformat tot ceea ce te înconjoară în ceva ce ai putea să iubești. Este o imensă realizare când vei ajunge să înțelegi că nu trebuie să transformi oamenii pentru ca să-i poți iubi, ci că, iubindu-i așa cum sunt, îi transformi. Această putere devine o imensă realizare, realizare pe care nu o vei mai pierde niciodată, și pe care nimeni nu ti-o va putea lua deși, ai vrea să le-o dăruiești tuturor.
Câteva paradoxuri
BY CRISTIAN ŢURCANU ON 28 SEPTEMBRIE 2018 IN ARTA DE A TRAI
Deși în realitate suntem fluizi și foarte volatili, noi ne percepem mai ales din perspectiva solidității trupului și a materiei.
Ca și conștiință suntem fără formă și fără curgere, neafectați de spațiu și timp. Fiind dincolo de spațiu și timp suntem imuabili.
Ca și ego suntem delimitați în spațiu și timp și astfel ne transformăm continuu și totodată ne agățăm mereu de ceea ce ne conferă senzația de stabilitate și perenitate. Până când nu vom lăsa să curgă ceea ce este de curs, renunțând la orice agățare, la orice atașament nu vom putea să găsim stabilitatea și perenitatea autentică de dincolo de spațiu-timp!
Deși în zilele noastre oamenii mai întâi fac sex și abia apoi văd dacă se iubesc, sexul nu poate fi cu adevărat satisfăcător, dacă nu există mai întâi iubirea reciprocă. Astfel, poți să pierzi ani de zile până când găsești pe cineva destul de potrivit sexual pentru a ajunge mai apoi și la iubire. Fericiți cei care descoperă mai întâi iubirea. Iubirea ne ajută ca în loc să facem sex, să facem dragoste, iar dragostea este mereu satisfăcătoare!
Deși prostia pare a fi nemărginită, ea se manifestă prin oamenii mărginiți!
Lecția unei generații
Așa cum frumos spunea cineva, am adormit într-o lume și ne-am trezit în alta. Dintr-o dată Disney și-a pierdut din magie, Parisul nu mai este romantic, New York-ul și Milano nu se mai luptă între ele pentru a fi capitala mondială a modei ci a morții, Zidul chinezesc nu mai reprezintă o fortareață, iar Mecca e goală.
Îmbrățișările și săruturile devin arme, iar ne-vizitarea părinților și prietenilor este un act de iubire. Brusc realizezi că puterea, frumusețea și banii sunt lipsite de valoare și nu-ți pot aduce oxigenul pentru care te lupți.
Planeta își continuă viața și aceasta este minunată, cu excepția faptului că ține omenirea în cuști. Probabil ne transmite un mesaj: "Nu sunteți necesari. Aerul, pamântul, apa și cerul o duc foarte bine fără voi. Când reveniți, amintiți-vă că sunteți oaspeții mei, nu stăpânii mei."
În aroganța lor caracteristică, pănă acum câteva luni, oamenii salvau planeta, iar acum își dau seama că nu sunt în stare să se salveze nici pe ei înșiși. Nu a fost nevoie decât de un virus care să zica "BAU!" și au fugit cu toții în case, să se ascundă. Acum poluarea a dispărut, liniștea si calmul domnesc peste tot și parcă se simte și un oarecare parfum de smerenie.
Perioada prin care trecem pare să fie testul și lecția unei generații și dacă se întâmplă, atunci foarte probabil omenirea e suficient de matură pentru a o putea înțelege, altfel se va repeta. Un război are capacitatea ca prin violență, ură și atrocități, să ne vindece de ele, cu toate astea omenirea a avut nevoie de două războaie mondiale ca să-și învețe lecția.
Acesta este doar începutul unei profunde transformări și este din ce în ce mai evident că lumea nu va mai fi la fel după o asemenea experiență. Schimbările profunde tind a fi și dureroase, pentru că omenirea este evident imatură.
Criza provocată are darul să trezească omenirea la realitate, spre a-și reorganiza prioritățile, a renunța la egoismul caracteristic și a pune umărul la binele comun.
Crizele în general duc la evoluție. Sistemul economic existent foarte probabil nu o sa mai funcționeze, cel putin nu în felul de până acum. Consumerismul exagerat, avansul tehnologic orientat cu preponderență spre confort și lux, profitul cu orice preț, probabil nu vor mai reprezenta motorul principal al funcționării sociale si economice.
Vom vedea însă, pentru că într-o clasă nu toți elevii au aceeași capacitate și voință de a înțelege și a învăța. Este totuși previzibil că va exista o înțelegere profundă a faptului că sprijinul reciproc ne ajută sa trecem peste cele mai grele obstacole, iar colaborarea și nu competiția ne va face mai puternici.
Închei cu un citat care mi se pare foarte clar și potrivit:
"Ai două treburi aici pe pămant, să fii fericit și să fii folositor."
Dalai Lama
Trimiteți un comentariu